Ilie Bolojan, anunț după ședința PNL pe Legea salarizării: Nu putem depăși procentul din PIB alocat plății salariilor - LIVE TEXT

Principalele declarații

Mandatul pe care l-au primit grupurile parlamentare este să susțină adoptarea acestui proiect de lege, dacă el va întruni un acord, în așa fel încât să fie depus forma unui proiect pentru a fi adoptat.

Sunt trei argumente importante legate de proiect și apoi am să fac câteva comentarii legate de constrângeri și de perspectivele privitoare la acest proiect.

Legea de salarizare este importantă pentru România, pe de o parte pentru că este un angajament luat de guvernele noastre în anii trecuți, necontestat de nimeni, și adoptarea acestei legi ține de menținerea credibilității noastre atât în fața partenerilor europeni, cât și în fața agențiilor de rating a investitorilor, dar este și o măsură care evită pierderea a peste 700 de miliarde de euro, care înseamnă salariul din PNRR, valoarea acestei reforme legate de salarizare.

Un al doilea motiv important este că introduce o predictibilitate în domeniul salarizării în sectorul public în anii următori. Vom ști care va fi evoluția salariilor în următorii doi-trei ani de zile, evitând în felul acesta presiunile care pot apărea în anii preelectoral și știm ce s-a întâmplat în 2023 și 2024 fără un astfel de lege. Există un risc ca pe fondul pulverizării politice să ne trezim cu cheltuieli de salarii care ajung să se apropie de cele din 2024 peste un an-doi, ceea ce ar fi o situație foarte complicată și ar afecta economia noastră.

În al treilea rând important este că ea corectează inechitățile din acest sector. Trebuie să recunoaștem că avem niște diferențe salariale foarte mari între anumite componente din zona sectorului public. Avem diferențe în interiorul acelei familii. Știm că avem oameni care au aceeași funcție, fac același lucru, dar fiind angajați la instituții diferite, au salarii foarte diferite între ei, ceea ce generează nemulțumiri în sectorul public, din partea celor care sunt defavorizați, dar per ansamblu acestei inechități, generează o nemulțumire în societate în general și o tendință din partea celor care nu sunt avantajați de actualul sistem să lupte, să-și repare drepturile, și să fie o presiune permanentă în discuțe care nu se mai termină pe salarizarea din sectorul public, în timp ce ne gândim la celelalte milioane de cetățeni care lucrează din greu în sectorul privat și care trebuie să se întrețină în funcție de performanțele companiilor și de managementul acestora. Care sunt însă constrângerile pe care trebuie să discutăm foarte cinstit pe viitor la acest proiect?

Au fost foarte multe discuții, au fost promisiuni în spațiul public, au fost solicitări ale sindicatelor, care sub nicio formă nu pot fi acoperite. Una dintre cele mai grave lucruri pe care le-am putea face este să votăm legi de salarizare în sectorul public a căror creștere totală pe masa salarială să depășească posibilitățile economiei românești.

Am mai făcut asta în 2024. În condițiile în care am repeta aceeași greșeală, deci am face o creștere de salarii în sectorul public peste posibilitățile economiei noastre, ăsta ar fi drumul sigur spre scăderea ratingului României, ceea ce ne-ar duce într-o situație în care orice guvern va veni va trebui să ia niște măsuri, care la final vor face ca salariile reale în sectorul public, dar și în cel privat, să fie mai mici decât cele pe care le avem astăzi. aceasta este o chingă importantă de care orice guvern, orice partid care susține un amendament sau altul, trebuie să țină seama.

Aceste chingi le avem definite atât în contractele semnate cu Uniunea Europeană, dar și în jaloanele din PNRR, spre exemplu.

Nu putem să depășim procentul din PIB, care este dat de cheltuielile cu salariile publice. Astăzi avem un procent de 8,1%, gândiți-vă din PIB, gândiți-vă că în 2024 am ajuns la 9,4% și angajamentul României este că vom reduce aceste cheltuieli până în 2030 la 7,9%. Deci putem să avem un fond total de salarii în sectorul public, care să se situeze între 7,9% și 8,1%, ceea ce înseamnă că la estimările de creștere a PIB-ului în anul următor ar însemna o sumă de maxim 11–12 miliarde. De asemenea, avem o constrângere legată de angajamente care înseamnă jaloane din PNRR pe decia salarizării. Nu putem să avem o creștere nominală mai mare a fondului de salarii decât creșterea nominală a PIB-ului, adică nu putem să creștem cu mult mai mult decât avem încasări la bugetul de stat și decât economia noastră o face să se întâmple, și din nou avem o estimare de creștere a PIB-ului care se situează la început de an la 6,7% față de acest an pentru anul următor.

La aproximativ 7% jumătate a anului, ceea ce înseamnă, din nou, că ne putem duce la o envelopă de aproximativ 11 miliarde. Dacă am calcula procentul de 7,9% cheltuieli de salarii din PIB-ul României, înseamnă că envelopea pe care o putem avea la dispoziție minimă pentru anul viitor este de aproximativ 8 miliarde.

Asta înseamnă că am putea crește fondul de salarii de la 166 de miliarde cât este anul acesta la aproximativ 174 de miliarde. Acestea sunt niște constrângeri care, v-am spus, sunt date de realitățile noastre economice și de angajamente. Nu în ultimul rând, dacă nu ne vom reduce deficitul în anii următori, practic banii pe care îi încasăm de la cetățeni, în loc să se ducă către investiții, în loc să se ducă către lucrări care înseamnă un plus în viața oamenilor, se vor duce pe dobânzi și dacă nu ne reducem costul dobânzilor, vom fi în situația în care guvernele viitoare vor fi doar niște agenții de plăți și nu vor mai putea crea condiții pentru relansarea și dezvoltarea economică. Și atunci, anul viitor, așa cum știți, avem un angajament de a reduce deficitul la 5,3% din PIB.

Anul acesta angajamentul este de 6,2%, deci o reducere de 1%, ceea ce înseamnă că modul în care se face această majorare trebuie să țină cont de reducerea de deficit, pentru că dacă crești cheltuielile într-o anumită zonă, pentru a reduce deficitul trebuie să scazi volumul de investiții, trebuie să crești eventual taxe și impozite, ceea ce nu este de dorit, nici să scădem investițiile, nici să mai creștem taxe și impozite.

Acestea sunt constrângerile care sunt impuse atunci când discutăm de o lege a salarizării care este sustenabilă și care trebuie adoptată în așa fel încât să evităm complicațiile în anii următori. Aș vrea să fac și niște considerente legate de 2027, ca să înțelegeți diferența de elemente bugetare dintre acest an și anul viitor, atunci când aprobăm o astfel de lege. Anul viitor va fi un an în care alocarea pe investiții din fonduri europene va fi mult mai redusă decât anul acesta.

Așa cum știți, anul acesta avem cea mai mare alocare atât ca procent, aproape 8% din PIB, dar și ca sumă, asta pentru că avem peste un miliard de euro din PNRR, dar care anul viitor nu vor mai exista în buget. Prin urmare sunt două posibilități: sau va scădea bugetul de investiții cu 1,8-2 puncte procentuale sau vom fi în situația în care va trebui să menținem o valoare importantă a investițiilor, dar din bugetul național, ceea ce înseamnă eforturi mari.

Apoi suntem în situația în care cheltuielile de apărare nu vor putea fi reduse pentru anul acesta, pe de o parte pentru că avem angajamentele pe care le-am luat ca țară membră NATO de a menține cheltuielile de apărare într-o ușoară creștere, pe de altă parte intră tot acest angajament, programul SAFE, și deci va fi o cheltuială de apărare care va fi ușor crescută față de acest an.

Dacă cumulăm aici și necesitatea de a reduce deficitul, înseamnă că suntem în situația în care guvernul care va veni în toamna acestui an va fi pus în situația să pregătească un buget în așa fel încât să mențină investițiile la un nivel rezonabil, să scadă deficitul, să asigure o creștere de pensii și de salarii rezonabilă, ceea ce nu este foarte ușor și deci adoptarea unei legi a salarizării vine să sprijine acest demers și să asigure evitarea unor presiuni puternice pe care le-am avut în anii electorali 2023-2024 și care pot reapărea din nou între 2027 și 2028.