Hidroelectrica, o companie-fanion a industriei românești, a fost multă vreme centrul atenției multor hiene și a „produs” multe dosare penale, cu politicieni influenți și băieți deștepți din rândul afaceriștilor sau ai celor care se bat cu pumnul în piept și se autointitulează “jurnaliști” pe post de inculpați, martori mincinoși, martori – sifonari sau martori sub acoperire. Rând pe rând, se încolonează și se fac preș în fața politicului. Cu ce scop, însă? Până unde poate merge imoralitatea jurnaliștilor din cârpă? Și, cel mai important, se poate erija un asemenea individ în instanță morală?
Avocatul Gheorghe Piperea semnalează, într-o amplă postare pe Facebook, un pericol pe care mulți tind să-l treacă, voit sau nu, cu vederea: presa de casă, cea care se face preș în fața politicului, condusă despotic de patroni care-și forțează angajații să stea în genunchi în fața corupților. Piperea trimite, voalat, la cazul lui Dan Andronic, cel care cu ușurință ar putea deveni, mai devreme sau mai târziu, studiu de caz în jurnalism. Până unde poate merge lăcomia? Și ce este de făcut când, pentru a prinde un os la masa băieților deștepti, un patron de presă calcă și pe cadavre?
Curiosul caz al jurnalistului Dan Andronic, patronul de presă cu probabil cel mai tenebros trecut și plin de “bube penale pe propriul scalp”
“Toată lumea are acum ochii ațintiți către listarea la bursă a acțiunilor deținute la Hidroelectrica de Fondul Proprietatea, dar această companie – fanion a industriei românești a fost multă vreme centrul atenției multor hiene și a „produs” multe dosare penale, cu politicieni influenți (aflați acum la pușcărie, în dizgrație) și băieți deștepți din biznis sau „jurnalism” pe post de inculpați, martori mincinoși, martori – sifonari sau martori sub acoperire. Unii dintre aceștia au scăpat de pușcărie prin prescripție, chiar dacă au la activ și alte condamnări, dar emise „cu suspendare”. Unii dintre acești „jurmaliști” nu ezită să se erijeze în instanțe morale, cu toate bubele penale de pe propriul scalp”, scrie, într-o postare pe Facebook, Gheorghe Piperea.
Apoi explică, în detaliu, de ce moralitatea, condiție sine-qua-non a presei, cu atât mai mult pentru un patron de presă, nu poate fi luată în calcul în cazul proprietarului evz.ro.
Iată mai jos un astfel de exemplu.
(extras din sentința penală nr.66F/11 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr.3650/2/2019, de Curtea de apel București, Secția I Penală – documentul poate fi studiat de oricine, întrucât este public)
[…] constatând împlinirea termenului prescripției generale a răspunderii penale, Curtea […] va dispune încetarea procesului penal, atât față de inculpate Udrea E. – G., cu privire la infracțiunile de trafic de influență și spălarea banilor, cât și față de inculpatul Andronic D. – C., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. (p. 9-10)
[…] toți acești bani au fost cheltuiți cu știrea și potrivit indicațiilor inculpatei Udrea […], alte sume, pe care chiar inculpata i-a cerut, au fost date inculpatului Andronic, pentru a finanța Editura Evenimentul Zilei și Capital, astfel încât să fie plătite salariile anagajaților, precum și, conform unei presupuneri proprii, pentru plata părților sociale ale Editurii Evenimentul Zilei și Capital. (p.17)
[…] pentru a-și trafica influența în interesul afaceriștilor cu energie electrică […], inculpata Udrea a făcut demersuri și pentru a prelua prin interpuși o creanță în valoare de 900.000 de euro, care reprezenta un împrumut acordat de Buzăianu printr-un offshore controlat de acesta și care era garantată prin instituirea unui gaj asupra a 50% din părțile sociale ale Editurii Evenimentului Zilei și Capital SRL.
[…] inculpata Udrea, care știa de la Andronic […] că preluarea părților sociale ale Editurii presupunea și asumarea unei datorii către Buzăianu, a convenit cu Andronic să se implice împreună în această afacere.
[…] dovadă că inculpata Udrea era interesată în preluarea părților sociale ale Editurii stă chiar corespondența electronica purtată de aceasta cu inculpatul Andronic.
[…] (aflând că proprietarul părților sociale caută și alți cumpărători) Andronic i-a transmis un email inculpatei Udrea în cuprinsul căruia i-a relatat despre (pontențiala) preluare a părților sociale (de către un terț) și și-a exprimat dezamăgirea că a fost folosit ca paravan, el implicându-se inclusiv cu bani, ca ulterior să fie scos din afacere.
[…] urmare a supărării exprimate de inculptatul Andronic, semnarea contractului de vânzare – cumpărare a părților sociale ale Editurii s-a amânat, iar în perioada următoare, din corespondența purtată pe email între inculpații Andronic și Udrea rezultă că cei doi s-au înțeles să preia împreună Editura, iar inculpatul Andronic să fie proprietar la vedere.
[…] inculpata Udrea era consultată și decidea ce anume trebuia să se publice ori nu în ziarele editurii. (p.19) […] din aceeași corespondență rezultă că inculpatei Udrea i se comunicau drafturi de articole, interviuri ce urmau a fi publicate în Evenimentul Zilei, pentru ca ea să își exprime acordul (spre exemplu, articole care îl vizau pe Crin Antonescu, Vasile Blaga, Dinu Pescariu, Victor Ponta, Dan Voiculescu, Radu Berceanu etc.). De asemenea, inculpata îi dădea indicații lui Andronic în legătură cu subiectele care ar trebuie sau nu abordate în articolele de presă, acesta conformându-se solicitărilor ei fără nicio obiecție. (p.24)
[…] (în discuțiile cu martora Topoliceanu, Udrea și-a manifestat) preocuparea de a se asigura că inculpatul Andronic nu va putea să vândă marca Evenimentul Zilei fără știrea sa. (p.20)
[…] Rezultă, așadar, din clauzele acestei convenții, că Andronic se obliga să vândă 100% din părțile sociale, pentru suma de 100.000 de euro, putând însă să răscumpere imediat 20% din ele la un preț de 550.000 de euro – valorile la care s-au convenit aceste tranzacții denotă că, de fapt, Andronic deținea la vedere, ca interpus, și părțile sociale ale inculpatei Udrea. (p.22)
[…] Plata trebuia să fie una simulată, urmând ca apoi martorul […] să restituie banii plătiți. Scopul acestei plăți formale era așadar acela ca tranzacția să lase urme prin conturi. În final, plata astfel gândită nu a mai fost făcută.
[…] probatoriul administrat în cauză oferă numeroase alte dovezi care atestă dincolo de orice dubiu că inculpata Udrea era adevăratul proprietar al majorității părților sociale. (p. 23)
[…] există o bogată corespondență electronica purtată prin email între inculpații Andronic și Udrea, care ilustrează cu puterea evidenței că aceasta din urmă era în mod susținut și active implicată atât în activitatea economică a SC Editura Evenimentul Zilei și Capital SRL, cât și în politica editorială a publicațiilor Evenimentul Zilei și Capital, acesteia fiindu-i raportate date privind evoluția financiară a celor două publicații, evoluția cotei de piață, cum arată prima pagină a publicațiilor, poprirea conturilor de trezorerie, formularea de opoziții către ANAF față de cesiunea părților sociale, desemnarea lichidatorului judiciar și aprobarea planului de reorganizare … “, scrie Piperea.
Întrebări retorice – până unde poate coborî presa?
Pornind de la aceste detalii fabuloase, avocatul Gheorghe Piperea puneo serie de întrebări care ar trebui să aprindă multe beculețe… Cea mai gravă, însă, rămâne întrebarea: “Cum stă cu profesionalismul cineva care se face preș în fața unui politician, subordonând întreaga politică editorială a unor publicații voinței discreționare a unei persoane aflate la butoanele puterii, adică într-o poziție din care putea distruge vieți, cariere și imagine publică?” Câtă moralitate poate avea, așadar, un jurnalist care se face cârpă în fața celui care dă mai mult?
“Vi se pare dubios cineva care este găsit vinovat de mărturie mincinoasă într-un proces de corupție și spălare de bani? Vi se pare comprimis moral cineva care se face de bună voie instrumentul traficului de influență și se oferă ca paravan pentru afacerile ilicite ale unui politician corupt? Dar cineva care plătește salariile angajaților, inclusiv jurnaliști, cu bani proveniți din trafic de influență? Cum stă cu profesionalismul cineva care se face preș în fața unui politician, subordonând întreaga politică editorială a unor publicații voinței discreționare a unei persoane aflate la butoanele puterii, adică într-o poziție din care putea distruge vieți, cariere și imagine publică?
Se poate erija un asemenea individ în instanță morală?
Nu e nevoie să răspundeți. Întrebările sunt retorice”, mai scrie Piperea.
Sursa: Vox Publica
